Efectul anticonceptionalelor

pilula de a doua zi

I.Linia de unire între anticoncepţie şi avort:copilul ca ameninţare

Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. O anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului‑duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal . Din cazul Californiei aflăm că 40% din cele 300.000‑500.000 avorturi dintr‑un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor . Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Iar în ceea ce îi priveşte pe planificatorii populaţiei, în final şi ei îl recomandă ca mijloc curent de „control al naşterilor”. În acest sens descifrează cei mai mulţi medici infama înşelătorie: „mai bine să previi decât să avortezi”.

Chiar Christopher Tietze, unul din leaderii planificatorilor populaţiei, declara deschis în 1983:

„Întrucât avortul şi contracepţia au ca scop comun evitarea naşterilor nedorite sau ratate, în masa populaţiei, între avort şi practica anticoncepţională se instalează un înalt grad de interşanjabilitate acolo unde ambele sunt accesibile şi perechile caută să controleze numărul copiilor şi intervalul dintre naşteri. În astfel de societăţi, femeile care au practicat contracepţia au probabilitatea mai mare de a fi făcut un avort decât cele care nu au practicat‑o. Avortul singur nu este o metodă eficientă a regularizării sarcinii, dar îşi sporeşte semnificativ eficacitatea în urma extinderii uzului contraceptivelor, jucând rolul de mijloc de siguranţă retroactiv.”

Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate că folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, teorie exprimată direct prin cuvântul de ordine „mai bine să previi decât să avortezi”. Anglia face parte dintre ţările cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula; aproape jumătate! Dacă folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui să coboare în mod corespunzător. Dar nu este aşa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numărul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o creştere de aproape 300%! Între adolescenţi numărul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori.

II. MIJLOACE CONTRACEPTIVE ARTIFICIALE

1. Spirala sau IUD (Intra‑Uterin‑Device)

Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experienţe neplăcute s‑a renunţat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea‑o readuce masiv în uz.

Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

(Trebuie sa spunem că după învăţătura bisericii omul are suflet chiar din momentul conceperii. Spun Sfinţii Părinţi că în momentul în care cele doua celule(spermatozoidul şi ovulul) se unesc Dumnezeu trimite, precum un fulger, a treia parte care este sufletul. În acest sens canonul Sfântului Vasile cel Mare spune: „Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigaşi şi ei precum şi cele ce primesc otrăvuri ucigătoare de embrioni” (canonul al 8-lea)).

Efecte secundare
Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorită acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greşit profesional.
Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

În SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă în SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

Şi în acest caz putem constata un spectru larg de efecte colaterale, pe de o parte, iar pe de alta, efectul de avort timpuriu, cu aspecte etice care nu pot fi trecute cu vederea.

2. Condom‑ul sau prezervativul

A fost mult timp criticat şi respins. I s‑a atribuit un foarte ridicat coeficient de eşecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno‑deficienţei Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, propagat de stat cu milioane luate din veniturile din impozite, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA.

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă.

3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray‑uri, tampoane

Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor.
Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Vom semnala doar o informaţie recentă, furnizată de Societatea Central‑europeană pentru Medicina Reproducerii, de Societatea Elveţiană pentru Planificarea Familiei şi de Societatea Elveţiană pentru Sterilitate şi Fertilitate în cadrul unei sesiuni de perfecţionare care a avut loc în ianuarie 1989 la Schaffhausen: Toate sărurile, alifiile, spary‑urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepţionale conţinând monoxidol‑9 nu produc doar reducerea mobilităţii spermatozoizilor şi a funcţiei lor acroseminale, ci au ca efect şi o „decondensare a nucleului lor celular”. Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s‑au semnalat, totuşi, naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

4. Sterilizarea bărbatului şi a femeii

Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii. Există două tehnici operaţionale: laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale. Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurată în mare măsură de tehnica nouă a laparoscopiei, care face superfluă laparotomia.

Efecte secundare
Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

Pericole deosebite prezintă sterilizarea tubelor prin laparoscopie; dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine .

Conform unui studiu întocmit de Royal College of Obstreticians and Gynecologists 1978 cota de cazuri cu complicaţii este de 29,1 la 1000 de laparoscopii pentru diagnostic şi de 40,6 la 1000 de laparoscopii de sterilizare.

Urmări pe termen lung ale sterilizării
Sarcini extrauterine:

Acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare. Diferite studii indică procente variind între 13,6 şi 90% din cazuri. Sarcina extrauterină după sterilizare tubulară este o complicaţie foarte gravă şi constituie cauza a circa 10% din cazurile de deces a mamei.

Tulburări ale ciclului menstrual:

O serie de cercetări descriu în mod repetat tulburări menstruale de diferite tipuri: hipermenoree şi dismenoree urmate de frecvente hysterectomii (20% mai multe hysterectomii după sterilizarea tubulară). Sindromul de şoc la tampon apare accentuat mai frecvent la femeile sterilizate faţă de cele nesterilizate.

Donnez şi colaboratorii au „cercetat în 1981 funcţiunea luteică după sterilizare şi au constatat la 54% din femei un nivel foarte scăzut al progesteronului după electrocoagularea tubelor, comparativ cu numai 20% după sterilizarea cu clipsuri Kulka‑Clemens. Acest efect este atribuit întreruperii continuităţii arterei utero‑ovariene. Măcar parţial, îşi găsesc astfel o explicaţie şi tulburările menstruale menţionate mai sus. De curând s‑a formulat supoziţia că la femeile supuse sterilizării tubulare apare cu frecvenţă mai mare carcinomul mamar; se poate lua în considerare şi ipoteza că apariţia carcinomului mamar este legată de tulburările hormonale (dereglarea ciclului).

Tulburări psihice:

În 1978, psihiatrul Petersen semnala că în jur de 5% dintre femei regretă intervenţia (de sterilizare). În 1986, literatura de specialitate vorbeşte de 10‑15% — adică de două până la trei ori mai multe cazuri în 10 ani! Deşi Petersen afirmă că majoritatea femeilor, bărbaţilor şi a cuplurilor au senzaţia unei despovărări după sterilizarea tubară, totuşi, tot el subliniază seriozitatea consecinţelor psihice şi consideră: „Faptul real al dificultăţilor scoate în evidenţă cu pregnanţă că această intervenţie în sfera sexuală este un act cu efecte profunde şi care trebuie să fie tratat cu toată seriozitatea; el impune explicaţii deplin transparente, consiliere individualizată şi o decizie bine cântărită”.

Referitor la urmările nefavorabile, percepţia multora dintre persoanele interogate a fost contradictorie. Pe de o parte, se exprimă energic satisfacţie pentru rezultatele operaţiei. Dar pe de altă parte, se relatează şi situaţii nedorite consecutive acesteia, „negându‑se însă, în general, legăturile interne cu operaţia. Probabil este vorba aici de «satisfacţie de justificare» cu ajutorul căreia persoanele operate caută să‑şi înăbuşe propriile îndoieli sau scepticismul altora în absenţa posibilităţii de a produce astfel de dovezi. Îndoiala sporeşte inconştient în forul lor interior, dând naştere la tulburări cu atât mai puternice”. În continuare, Petersen spune: „O cercetare foarte amănunţită pe durata unui an la un grup de femei din Zürich a furnizat o concluzie importantă, cu puternice valenţe generalizatoare: femeile cu sensibilitatea medie trec printr‑un fel de doliu tăcut de 6 până la 12 luni; ele trebuie să facă faţă în acest timp unei dorinţe după copil care apare în mod repetat sub diferite forme (de pildă, «fanteziile de restituire», reprezentări mentale ale dorinţei de a purta o sarcină, care ar fi un semn de sănătate psihică şi de dominare sănătoasă a situaţiei de contracepţie ireversibilă). Femeile mai robuste psihic, puternic răzbătătoare nu trec prin astfel de situaţii. Cele nevrotice sau care au suferit tulburări sufleteşti din diverse alte cauze îşi refulează tristeţea ‑ dar dezvoltă în schimb tulburări sexuale şi psihosomatice (cum ar fi simptomele unei sarcini)”.

O prognoză defavorabilă au, după o serie de autori, acele femei la care sterilizarea s‑a produs asociată cu o operaţie cezariană, cu un avort sau cu perioada de leuzie. „În general, atunci când responsabilitatea proprie este înlăturată şi este acordată unei alte instanţe de decizie şi responsabilitate (medic, familie, autoritate oficială etc.), cu atât mai mare va fi nemulţumirea ulterioară. Din această cauză, nemulţumirea este mai mare în urma operaţiei la indicaţia medicală, psihiatrică sau eugenică, decât la cea din motive de planificare familială. Cei afectaţi şi‑au declinat responsabilitatea şi transformă în ţapi ispăşitor medicul sau chiar indicaţia impersonală.”

Pentru practica medicală este important faptul că nici vârsta subiectului în momentul operaţiei şi nici numărul copiilor proprii nu au vreo influenţă asupra urmărilor psihice a contracepţiei ireversibile… Maturitatea personală şi maturitatea deciziei pentru contracepţia definitivă nu se pot aprecia nici după numărul copiilor, nici după numărul anilor trăiţi.”

În ceea ce priveşte libidoul, facem trimitere la consideraţiile dezvoltate cu privire la inhibitorii de ovulaţie, valabile în totalitate şi aici.

Împotriva sterilizării în perioada de lehuzie există constatarea frecventă a aşa‑numitor „sudden unexpected death”, respectiv „sudden infant death syndrome” (SIDS), adică brusca şi neaşteptata moarte a copilului, care survine în primul an de viaţă a acestuia.

Sintetizând cele de mai sus, putem spune:

Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicaţiilor după sterilizarea tubară constituie un argument împotriva opţiunii pentru această intervenţie. Pe lângă toate acestea, creşterea de două‑trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenţiei arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei.

În afară de aceasta, observăm în ultimul timp o creştere a cererilor de refertilizare (procesul invers sterilizării). Cea mai căutată este metoda coagulării (căile ovariene/trompele uterine sunt sudate în trei locuri situate alăturat). Dar cota de succese în refertilizare este încă foarte nesatisfăcătoare.

Este însă demn de semnalat că în anii 1986‑1987 ginecologii americani şi‑au afirmat deschis consensul de a aplica pe viitor deosebit de restrictiv sterilizarea tubară.

5. Efectul depresiv asupra ovulaţiei şi cel de avort timpuriu exercitat de Pilula Anti‑Baby

5.1. Preistoria

În SUA, în anul 1943, chimistul Russel E. Marker este primul savant care reuşeşte să producă progesteron pur dintr‑un extract de rădăcini de jam mexican sălbatic. În 1951, o echipă condusă de George Rosenkranz şi Carl Djerassi obţine din acelaşi material de bază primul progestagen eficace pe cale orală, denumit Norethisteron.

În acelaşi an, activista feministă Margaret Sanger, cu ocazia unei vizite în SUA, i‑a cerut lui Gregory Pincus, fiziologul principal de la Worcester Foundation, să elaboreze noi metode de prevenire a sarcinii. Mijlocul trebuia să fie „nedăunător, absolut sigur, simplu şi practic, universal valabil şi estetic”. Cinci ani mai târziu, în 1956, Pincus, împreună cu ginecologii John Rock şi Celseo Garcia puteau deja să anunţe în revista „Science” primele încercări reuşite de evitare a sarcinii cu o pilulă combinată conţinând estrogen şi progestagen

Rezultatele au fost verificate cu o serie de teste pe parcursul a trei ani în mahalalele din San Juan, Puerto Rico, pe un grup de 1308 femei care s‑au oferit voluntar. Pincus realizase prima pilulă Anti‑Baby pentru evitarea sarcinii. Enovid‑10 se chema preparatul care, pe data de 18 august 1960, a fost pus în vânzare şi care promitea femeilor absolută siguranţă împotriva unei sarcini nedorite. El conţinea o combinaţie între hormonul sexual feminin estrogen şi progestagen, cu o doză de 85 micrograme estrogen.

De la bun început, savanţii şi medicii au fost unanimi în a considera că acest nou medicament nu trebuie să fie comercializat decât sub control medical strict. Pe atunci, se recomanda ca pilula să nu fie administrată mai mult de doi ani consecutivi.

Deşi doza era mult prea ridicată, totuşi era însoţită de reclama dibace care lăuda calităţile de absolută siguranţă şi de bună tolerabilitate şi susţinea că produsul nu este vătămător, pilula Anti‑Baby şi‑a început mersul triumfal în jurul lumii, purtând vălul care ascundea modul în care se realiza efectul scontat: luată fără grijă şi reflecţie de către femei, prescrisă de către medici fără grijă şi reflecţie suplimentară. A devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule.

Deja în 1961, la un an după americani, pătrundea pe piaţă „Anoviar”, prima pilulă Anti‑Baby europeană.

Astăzi, sunt 50, multe cu aceleaşi substanţe în compoziţie. Nu pot fi comparate în nici un caz cu cele din 1961. Conţinutul în hormoni, cu cele 85 micrograme de estrogen, era de circa 40 de ori mai mare decât cel din pilulele noilor generaţii. Compoziţia şi dozajele au fost modificate şi reduse în scopul diminuării proporţiilor efectelor secundare.

În SUA, ţara de origine a pilulelor Anti‑Baby, s‑a produs un mare reflux de la mijlocul anilor ’70, o mişcare de retragere care se menţine şi în prezent: vânzările au scăzut drastic, după ce comisia de supraveghere americană a avertizat împotriva unor grave efecte secundare ale pilulei cu hormoni. Numai cca. 1 din 13 din femeile între 15 şi 45 de ani din SUA mai iau pilula ca mijloc de reglare a sarcinii, adică un procent de numai 8%. Alta e situaţia în Germania: aici 1/3 din femeile între 15 şi 45 de ani (deci 33% !) înghit regulat pilula. Pe tot globul, se apreciază că 60 până la 80 de milioane de femei îşi administrează zilnic mijlocul de evitare a sarcinii. De pe la mijlocul anilor ’70, numărul consumatoarelor de pilule a rămas aproximativ constant .

Preparatul hormonal „Pilula” este un preparat chimic, prin care se intervine intenţionat în ciclul natural de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându‑l de la ritmul natural, cu efecte importante asupra întregului organism. Acest tip de produse chimice face parte din clasa steroizilor (de care aparţin şi preparatele cu cortizon), cu toate avantajele şi dezavantajele lor.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti‑Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:

· asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulaţiei);

· asupra consistenţei mucozităţii cervixului în colul uterin, îngroşând mucusul şi astfel îngreuind sau chiar împiedicând înaintarea spermatozoizilor spre uter şi trompele uterine;

· asupra ţesutului mucoasei uterului, astfel încât implantarea vitală a ovulului fecundat în acest ţesut nu mai poate avea loc şi ovulul fecundat moare (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu);

· asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Se discută deja despre o corelaţie cauzală între scăderea artificială a vitezei de transport a ovulului fecundat în trompele uterine (ceea ce determină epuizarea rezervei proprii de materii nutritive) şi creşterea numărului de sarcini extrauterine (în trompele uterine). Ovulul fecundat, care şi‑a epuizat rezerva de hrană înainte de a ajunge la implantarea în ţesutul uterin, face o ultimă încercare de supravieţuire prin implantarea în tub.

Fără îndoială că revoluţia în prevenirea sarcinii (numită contracepţie) o datorăm „inhibitorilor de ovulaţie”. De fapt, această formulă verbală este un fals, pentru că, aşa cum am văzut mai sus, efectele pilulei Anti‑Baby nu se limitează la inhibarea ovulaţiei şi la modificarea mucoasei colului uterin, ci poate acţiona şi în sensul avortului timpuriu. Dar având în vedere că în literatura de specialitate a intrat în uz formula inhibitori de ovulaţie (prescurtat IO), acest termen va fi folosit şi de noi, în continuare.

Aşadar, în cele ce urmează, formula inhibitori de ovulaţie va fi folosită nu doar în sensul de împiedicare a ovulaţiei, ci şi în acela de avort timpuriu.

5.2. Efectul de inhibare a eliberării ovulului

Inhibarea ovulaţiei
Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într‑o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron.

Efectele secundare obligă la micşorarea fracţiunii de hormoni

Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective şi subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micşorat continuu. S‑a indicat drept ideală o limitare a dozei de inhibitori ai ovulaţiei de 0,05 mg ethinylestradiol, în timp ce fracţiunii de progesteron nu i se dădea prea mare atenţie. S‑a descoperit apoi că, la o scădere în continuare a fracţiunii de estrogen până la 0,035‑0,030 mg ethinylestradiol, este absolut necesară asocierea în inhibitor şi a unui progestagen nou produs, de exemplu desogestrelul. De altfel, este clar că potenţialul în progestagen trebuie să fie corespunzător de ridicat. În ultimul timp, se vorbeşte despre „doza de inhibare a ovulaţiei”.

7‑10% ovulaţii care străpung bariera

Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate. Deja în anii ’60 erau 7% cazuri, apoi 7‑10%. Dovada ovulaţiilor penetrante la doze scăzute de hormoni a fost făcută atât histologic, cât şi pe cale chimică, în laborator. Astfel, Kurt S. Ludwig, în 1983 , relatează asupra unor cercetări histologice asupra ovarelor aflate sub influenţa inhibitorilor de ovulaţie. El a găsit foliculi aproape gata de migrare în primele două cicluri. Deja în 1985 el putea să dovedească prezenţa de corpora lutea în cursul primelor două şi, parţial, în cursul celui de‑al doilea ciclu. Dar pe vremea aceea erau în uz doar inhibitori cu dozaje mari, astfel încât putem deduce că în cazul preparatelor cu dozaje joase, ovulaţia survine mult mai frecvent.

Un studiu din Olanda arăta că 30% din mostrele de foliculi erau de 18 mm sau mai mult, ceea ce corespunde unei mărimi preovulatorii în stratul exterior. La aproape 60% din cazurile cercetate apăreau creşteri foliculare. La 4% din cazuri s‑a presupus existenţa unei ovulaţii la doza de 0,03‑0,04 mg ethinylestradiol şi diferite doze de progesteron. Corespunzător, s‑au furnizat şi cote de eşec. De exemplu:

‑ La preparatele trei faze – 1,87%

‑ La preparatele două faze – 3,7%

‑ Minipilula – 13,7%

Pentru minipilulă, Ludwig a găsit în mod regulat corpora lutea recente.

La preparatele‑trei‑faze nu se dă ca sigură inhibarea ovulaţiei. În unele condiţii este posibil să se producă în medie o ovulaţie la fiecare 4 luni

După d‑na prof. Marianne Mall‑Häfeli, Basel, 1983 , în cazul preparatelor cu doze scăzute de estrogeni şi o doză de progestagen de tărie medie sau joasă, se constată în timpul tratamentului o situaţie favorabilă ovarului cistic: astfel, se pot observa în timpul administrării de IO foliculi de curând deplasaţi, corpora lutea şi implantări luteice. Determinări ale progesteronului pot dovedi prezenţa ovulaţiilor. Astfel de „tipuri de reacţie” se pot explica prin creşterea iniţială şi apoi scăderea concentraţiei de estrogen determinată de pilule tocmai în mijlocul ciclului de tratament. Aceasta poate acţiona în sensul unei reacţii‑inverse‑pozitive (feed‑back pozitiv), prin care se pot explica eşecurile izolate semnalate (referirea se face la pilulele‑trei‑faze).

Pe lângă aceasta, „combinaţia cu Chlormadinon arată o putere de inhibare mai redusă decât la Diane. În consecinţă, se constată cazuri de valori ale progesteronului mai ridicate în cursul tratamentului, respectiv la 3 din 29 de paciente. Explicaţia acestei situaţii ar fi că în cazuri izolate se ajunge la ovulaţie, formare de corpus‑luteum ”.

„Dar întrucât la cercetarea unor grupe mari de aplicare a Chlormadinonului nu s‑au observat produceri de sarcini, putem considera acest fapt drept o indicaţie a efectelor legate de factori multipli ale inhibatorului de ovulaţie. Chlormadinonul se comportă în doze mici similar cu progesteronul, adică menţine efectul inhibitor al estrogenului la nivelul hipofizar”. În felul acesta, Mall‑Häfeli indică acţiunea de inhibiţie a implantării ovulului exercitată de pilulă.

După d‑na N. Van de Vange , într‑un referat din iunie 1986, în tratamentul cu micropilulă apar 4,2% cazuri de ovulaţii ciclice şi corpora lutea. În afară de acestea, ea mai scrie următoarele: „Pe baza cercetărilor întreprinse se poate concluziona că siguranţa contraceptivă a micropilulelor nu se sprijină pe inhibarea ovulaţiei”.

5.3. Efectul de ucidere a ovulului fecundat
Împiedicarea implantării

Împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului şi pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreţiei insuficiente, transformări provocate de IO. Schimbările regresive devin tot mai severe odată cu mărirea duratei de administrare a „inhibitorului”. La tratamentul cu preparatele în combinaţie se observă aproape totdeauna aşa numita „secreţie încremenită”, în care glandele sunt îngustate şi în stare de nefuncţionare, cu un aspect aproape de atrofie, iar stroma arată o reacţie pseudodeciduală. După administrarea constantă de preparate combinate de‑a lungul a mai multor ani stroma este de obicei a‑funcţională şi fibroasă. Femeile reacţionează diferit la o administrare de lungă durată de preparate secvenţiale şi pe trepte; în unele cazuri, şi după multe luni de tratament, pot rămâne semne de activitate secretorie a glandelor, dar în alte cazuri, după scurt timp deja, ele îşi pierd capacitatea funcţională cu o preponderentă reacţie de stromă.

Diverşi autori indică în literatura de specialitate efectul de împiedicare a implantării ovulului exercitat de pilulă:·
Mutscheler, de exemplu, scrie în al său „Manual de farmacologie”: „Anticoncepţionalele orale, chiar dacă se mai produce ovulaţia, împiedică totuşi implantarea ovulului (întrucât încetează activitatea normală a endometrului)”.

· De asemenea Häussler : Directorul celei de‑a doua clinici universitare de ginecologie din München, prof. dr. R. Fikentscher afirma în referatul său…că la aşa numiţii inhibitori ai ovulaţiei efectul de împiedicare a ovulaţiei nu se realizează întotdeauna şi în circa 7% din cazuri au loc ovulaţii (Goldzieher, şi Gual). Dar încă de atunci, din 10 decembrie 1967, prof. Fikentscher mergea cu raţionamentul mai departe: „Nu este potrivit să se considere tratamentul medical hormonal drept un inhibitor al ovulaţiei, ci drept o potenţială împiedicare a implantării”.

· Reprezentanţii unei mari firme producătoare de hormoni admiteau deja în cadrul unui simpozion medical din 1967 că la administrarea de inhibitori ai ovulaţiei au loc până la 67% emiteri de ovule şi că este deci posibilă fecundarea, dar în continuarea procesului va fi, de regulă, împiedicată implantarea ovulului fertilizat în uter.

· În acelaşi sens, s‑a pronunţat şi Haller, din Göttingen : „Folosirea termenului de substanţe care împiedică ovulaţia pentru preparatele aflate în comerţ poate fi contestată în ceea ce priveşte rigurozitatea ei”.

· Beller, Münster, 1979/80 : „Efectul abortiv al pilulei ‑ pilula şi IUD = abortive timpurii”.

· În acelaşi sens şi Centrala Federală pentru Cercetare în Domeniul Sănătăţii din Köln : „Inhibitor al ovulaţiei care împiedică implantarea”.

· Taubert şi Kuhl, în cartea lor „Contracepţie cu hormoni” (1980) : „Efectul de împiedicare a implantării al aproape tuturor pilulelor”.

· Este de asemenea interesant că în SUA, la Congresul „Federaţiei Naţionale a Avortului” (NAF ‑ National Abortion Federation) din 1985 , cu ocazia discuţiilor asupra planificării familiei s‑a ajuns la următoarea formulă acceptată de Congres: „Nu vă faceţi iluzii. Pilula şi spirala sunt abortive”.

5.5. Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali:

factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

Vom prezenta aici teoria conform căreia motilitatea tubului este tulburată de anticoncepţionalele hormonale şi drept urmare este încetinit transportul embrionului.

În această privinţă, d‑na prof. dr. Mall‑Häfeli, Basel: „Acţiunea pilulei este multifactorială ‑ transportul tubar încetinit, el singur, conduce la îmbătrânirea ovulului şi la împiedicarea dezvoltării unui embrion viabil, aşa cum am putut constata şi la fertilizările in vitro”. Adică, datorită faptului că embrionul are de suportat un transport prea lent prin trompele uterine, el suferă anumite vătămări şi în momentul când ar trebui să realizeze implantarea nu mai are capacitate vitală şi moare. Efectiv „se usucă” pentru că nu ajunge la timp la implantarea care i‑ar salva viaţa oferindu‑i substanţele hrănitoare necesare dezvoltării.

De asemenea şi din Schering ‑ Information : „Estrogenii şi progestagenii influenţează mobilitatea tubelor şi astfel transportul ovulului, încât ovulul nu mai ajunge în timp util la endometriu pentru a găsi condiţii favorabile implantării. În afară de aceasta, se modifică şi compoziţia secreţiilor tubului şi, drept urmare, maturizarea ovulului.”

Informaţii manipulate despre efectul de avort timpuriu al pilulei cu hormoni şi al spiralei.

O definiţie a omului, cu efect nimicitor.

S‑a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei şi al spiralei, ştiindu‑se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea pilulei.

Această tactică face parte din arsenalul managementului şi este sintetizată în formula „Verbal engineering precedes social engineering” (Manipularea prin limbaj ‑ manipulare a societăţii).

Următorul exemplu ne arată aceasta foarte limpede: Un grup de ginecologi din mai multe ţări întruniţi în cursul anilor ’60 „fixa” drept „început” al vieţii omului implantarea, deci şi definirea începutului stării de sarcină începând cu acest moment. În acest fel, primele 14 zile după fecundare rămân fără nici o apărare. Pe vremea aceea, această doctrină era importantă pentru modul de acţiune abortiv al spiralei care era deja binecunoscut grupului respectiv. Aceasta priveşte şi inhibitori de ovulaţie, al căror efect abortiv timpuriu îl cunosc desigur şi ei.

Dar şi pentru fertilizarea‑in‑vitro/transferul‑de‑embion este această graniţă a celor 14 zile de foarte mare importanţă. Într‑adevăr, fertilizarea‑in‑vitro/transferul‑de‑embion lucrează direct cu embrioni ca materie primă şi în unele ţări în acest interval de timp este permisă utilizarea embrionului în scopuri de cercetare. Iată de unde rezultă „lărgimea de orizont” a deciziei grupului.

Devine vizibilă aici o foarte bine închegată ideologie a valorii şi non‑valorii pe care sociologa Gerlinda Smauz a sintetizat‑o, într‑un text din 1983, în felul următor:

„Când trebuie ucişi oameni, li se atribuie mai întâi prin definiţie un statut inferior, non‑uman. Este şi cazul fetusului: pentru a‑l putea ucide legal în trupul mamei, se decide că nu i se vor recunoaşte nici un fel de calităţi specifice omului.” Ideea se aplică, desigur, şi pentru oul omenesc fecundat până la realizarea completă a implantării, datorită faptului că începutul vieţii omului s‑a hotărât, din motive pur utilitariste, să fie considerat la sfârşitul implantării. Întocmai cum remarca Gerlinda Smauz : pentru a coborî pragul care opreşte uciderea celui nenăscut, i s‑a atribuit un statut inferior, non‑uman, motivat de dimensiunile microscopice ale oului omenesc fecundat.

Atât în sperma bărbatului cât şi în celula‑ou a femeii se găsesc acele gene corporale şi spirituale din care, prin unirea lor, rezultă oameni nou formaţi. Viaţa lor proprie are o durată limitată în timp. Numai prin unirea lor apare o viaţă nouă. Ştiinţa biologică, în cercetările ei, consideră că această nouă viaţă începe odată cu fecundarea.

Informaţie manipulată asupra cotei reale de eşecuri ale pilulei

Având în vedere datele expuse mai sus, siguranţa pilulei moderne nu mai poate fi garantată. „Proverbiala” ei siguranţă se clatină. Guttmacher‑Institut din New York a apreciat în 1989 că procentul de eşecuri ale pilulei este în prezent de 6%. Cei ce refuză pilula dovedesc acest fapt şi noi cunoaştem situaţia din practica de zi cu zi. Siguranţa în folosirea pilulei nu mai corespunde datelor oficiale, deşi industria farmaceutică persistă să conteste această realitate.

Cotă ridicată de eşecuri în cazul persoanelor tinere

Toate acestea devin o problemă tot mai importantă pentru cei tineri. Pentru aceştia cota de eşecuri este minimum de două ori mai mare decât pentru cei mai în vârstă.

Ne speriem când aflăm că în SUA la fiecare 30 de secunde o fată tânără (sub 20 de ani) este însărcinată. „Mai mult de o treime din cazurile de început de sarcină din SUA sunt la femei tinere, sub 19 ani. Este procentul cel mai ridicat din toată lumea.”

Dar mai nouă este informaţia că în 18% dintr‑un număr de 51 cazuri de graviditate la tinere s‑au folosit inhibitori de ovulaţie. Revista Selecta scrie despre protecţia împotriva gravidităţii la adolescenţi: „Libertinajul sexual, înlesnit de pilulă, pune o problemă foarte mare celor tineri, neexperimentaţi în contracepţie: tot mai multe adolescente ajung gravide fără să o dorească, iar numărul de avorturi creşte. Trebuie să se însuşească noi forme de evitare a sarcinii şi să se inventeze anticoncepţionale de efect.” Şi aici, iarăşi, nerecunoaşterea sau nesocotirea adevăratelor cauze ale răului.

III. EFECTE SECUNDARE ALE PILULEI ANTI‑BABY

De la începutul anilor ’60, de când au fost scoşi pe piaţă „inhibitorii de ovulaţie”, s‑au adunat mii de publicaţii despre efectele secundare ale pilulei. Până de curând opinia publică cunoştea foarte puţin, dar in ultimul timp pătrund tot mai multe ştiri şi în mediile de informare pentru publicului larg. Până în 1970 apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele colaterale, însă studenţii de la medicină nu auzeau aproape nimic despre ele. Dar şi în prezent, studenţii medicinişti nu află mai nimic despre aceste efecte secundare.

Până în anul 1981, circa 50 de milioane de femei din lumea întreagă foloseau „inhibitorii de ovulaţie” ca mijloc de evitare a sarcinii. Cităm din C.Y. Genton : „O atât de largă răspândire a anticoncepţionalelor hormonale orale pun pe medic într‑o situaţie neobişnuită. Pentru prima dată sunt trataţi oameni tineri, sănătoşi, ani de‑a rândul, cu medicamente cu efect puternic, fără să existe elemente care să indice acest tratament, o boală oarecare de exemplu. Intenţia de a realiza prin acest tratament medicamentos o planificare familială optimă este acceptabilă pentru medic dacă acest scop se poate atinge în condiţii de risc practic nul pentru individ. Dar este aşa in realitate?” Nu se puteau formula mai bine, din punctul de vedere medical, exigenţele faţă de orice metodă de planificare familială.

Deja spre sfârşitul anilor ’60, Barbara Seamon, din S.U.A, publica un best‑seller, „The Doctors’ Case Against the Pill”, în care se descriu aproape toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Volumul editat în 1970, în limba germană, de Ullstein Verlag, sub titlul „Ärtzte contra Pille” („Doctori contra pilulei” ‑ în sens de acuzare ) a dispărut extrem de rapid de pe piaţa germană.

Prezentare sintetică a efectelor secundare ce însoţesc inhibitorii de ovulaţie:

1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare
2. Favorizarea de infecţii

a) Sterilitate

b) Urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi

3. Riscul de cancer

– Cervix (colul uterin), Corpus (ţesutul mucoasei uterine), Ovarian, Mamar, Piele, Ficat

4. Tumori benigne

– Cervix, Ovar, Mamar, Ficat

5. Modificări stomacale şi intestinale

6. Tulburări oculare

7. Malformaţii (ale embrionului)

8. Tulburări psihice

9. Tulburări ale sexualităţii

1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale)

Royal College din Anglia publica in 1977 în revista The Lancet rezultatele unui studiu retrospectiv, iar în 1981 ale unui studiu prospectiv efectuat asupra a circa 200.000 mii ani‑femeie. Concluzia era că se constată o rată cu 40% mai ridicată de decese prin efectele secundare cardio şi cerebrovasculare, mai ales infarct cardiac şi hemoragii cerebrale, în cazul celor ce folosesc inhibitori de ovulaţie faţă de ce nu îi folosesc. Prin cel de‑al doilea studiu a căzut chiar şi graniţa celor 5 ani de administrare a inhibitorilor de ovulaţie, adică aceleaşi modificări (patologice) pot să apară nu numai la administrări de lungă durată, ci şi după o administrare recentă, de scurtă durată. S‑a putut constata şi un risc de mortalitate crescut printr‑o îmbolnăvire a sistemului circulator cardiac la administrarea pilulei în paralel cu o creştere a numărului de naşteri.

Pilula şi fumătoarele

Studiile arată, de asemenea, că riscul administrării inhibitorilor este clar mai mare odată cu creşterea în vârstă şi la fumătoare. Sunt vizate în special femeile peste 35 de ani.

Rata de mortalitate suplimentară anuală:

· pentru femei intre 35‑44 ani: de 7 ori mai mare la fumătoare faţă de nefumătoare

· la femei peste 45 de ani: de 5 ori mai mare la fumătoare faţă de nefumătoare

Hemoragii cerebrale

Alte studii confirmă aceste rezultate :

Riscul unei hemoragii cerebrale este la fumătoare de 5,7 ori mai mare decât la nefumătoare; la cele ce iau pilula şi sunt nefumătoare e de 6,5 ori mai mare, iar la cele ce iau pilula şi totodată fumează, de 22 ori mai mare. Chiar şi după renunţarea la pilulă, riscul relativ de hemoragie cerebrală rămâne de 5,3, deci semnificativ, mai ridicat.

Tromboembolie

După Porter şi colab. (1982) există o asociere semnificativă, reală între administrarea de inhibitori de ovulaţie şi trombo‑embolia venoasă, cu o rată de risc de 8,3. Dimpotrivă, nu s‑a putut stabili nici o legătură între inhibitorii de ovulaţie şi apoplexie sau infarctul miocardic acut. Aceste rezultate îmbunătăţite au un rol retroactiv corector, pentru că datele publicate anterior dădeau impresia că administrarea pilulelor se putea face cu mai multă acurateţe, excluzându‑se riscurile pentru pacienţi. Se putea ajunge la subestimarea riscurilor reale ale administrării pilulei în ceea ce priveşte hemoragiile cerebrale. Un studiu suedez nu a confirmat părerea că trombozele venoase profunde ar surveni doar la doze mari de estrogen; ele apar şi la doze mici.

În acest sens Schindler (1985) : „Această reducere a ethinylestradiolului a promovat ideea că şi efectele secundare vor scădea remarcabil. Dar în 1980, Böttinger şi colaboratorii au stabilit că trecerea de la aşa‑numitele anticoncepţionale hormonale cu doză ridicată de estrogen la aşa‑numitele anticoncepţionale hormonale cu doză redusă de estrogen nu a condus la nici un fel de modificare semnificativă a efectelor secundare vasculare. Aceasta deschide problema efectelor secundare ale progestagenilor.”

Progestagenii nou creaţi au dat, într‑adevăr, rezultate chimice de laborator mult mai bune, dar, în practică, noi şi colegii noştri am trăit realitatea cazurilor de femei cu atac cerebral şi paralizii. Deutsche Medizinische Wochenschrift publica în 1986 descrierea mai multor cazuri de închidere acută în zona circulatorie vertebrobazilară: din 6 femei 5 luaseră pe o perioadă lungă de timp anticoncepţionale orale, iar 3 din ele erau, în plus, şi fumătoare. Alte studii neagă însă o legătură între inhibitorii de ovulaţie şi vătămări ale sistemului circulator, de exemplu cele ale lui Detering şi K.

Micropilule: Femovan (Gynera)‑Minulet

S‑au anunţat de curând, între 1987 şi 1989, 13 trombo‑embolii în Germania şi 8 în Anglia, fiecare cu câte un caz mortal, în situaţii de administrare a celor mai noi micropilule (Femovan în Germania şi Gynera în Elveţia). Suspiciunea cade asupra noului progestagen „Gestoden”. „Serviciul federal german al sănătăţii publice consideră ca obligaţia sa să emită un avertisment scris şi să arate riscul trombozelor venoase reprezentat de micropilulă”. În acelaşi sens şi telegrama medicală din 1989: „Un caz de tromboembolie survine în medie la 700 ani‑femeie. Pornind de la ipoteza că o femeie îşi administrează timp de 20 de ani (deci de la vârsta de 15 ani la vârsta de 35 de ani) Femovan sau Minulet, se poate calcula că fiecare a 35‑a femeie poate fi atinsă de acest accident patologic. Accidentul vascular poate fi trecut neobservat, fără să se manifeste ca tulburare vitală, adică tulburare a vederii, a auzului, dureri de cap etc. Dar pot interveni şi complicaţii tromboembolice grave sub forma unor embolii pulmonare, cardiace sau vătămări ale creierului, conducând la invaliditate sau deces. Aşadar Femovan/Minulet sunt semnificativ mai greu suportate decât anticoncepţionalele cu 50 g sau cu mai mult conţinut în estrogeni ‑ măsurate după datele lui Vessey şi colaboratorii din British Mededical Journal 292 (1986), 526, care se refereau la anticoncepţionalele orale de tip mai vechi şi descriu 20 cazuri la 32.000 ani‑femeie de observaţii. Reţeaua de informaţii actuală a înregistrat până acum 20 de anunţuri de evenimente tromboembolice după Femovan/Minulet, în majoritate la tinere femei, cu vârste între 17 şi 24 de ani.”

După studii comparative efectuate de terţi independenţi timp de un an, Schering nu a reuşit să infirme concluziile grupului de lucru al profesorului Kuhe (Universitatea de Ginecologie Frankfurt): după o administrare îndelungată de Femovan/Gynovin/Minulet nivelul de gestoden şi ethinylestradiol cresc cumulativ.

Deja prize unice de Femovan produc la femei sănătoase nivele de progestagen de 4 ori mai mari decât pentru Marvelon, deşi doza „este doar pe jumătate”. În ciclurile următoare de tratament valorile cresc şi ele: „…Nivelul este atât de ridicat încât m‑am speriat şi am interzis acest preparat propriei mele fiice”. Nu mai încape nici o îndoială că steroizii moderni (nota red. — dintre ei fac parte şi produsele cu cortizon), care sunt „atât de eficace” pe cale orală, au efect atât de puternic numai pentru că „sunt atât de prost metabolizaţi ‑ altminteri am putea înghiţi, totuşi, progesteron” .

Cercetările experimentale indică grave vătămări ireversibile ale hormonului de metabolizare P‑450 din sistemul enzimatic al ficatului, produse de progestagenul sintetic conţinut de Femovan/Gynovin/Minulet. Mai mult: „Anticoncepţionalele conţinând gestoden puse acum la dispoziţia publicului sunt supravegheate. La administrare individuală sau pe mai multe luni, ele conduc la nivele de hormoni excesiv de înalte, care nu sunt necesare pentru siguranţa anticoncepţională. De acest fenomen sunt, probabil, legate o serie de efecte dăunătoare ale pilulei, cum ar fi hipertensiune arterială şi risc de tromboembolie. Cine prescrie Femovan/Gynovin/Minulet trebuie să aibă certitudinea că tratamentul cu această „micropilulă” e de neînlocuit. Producătorii acestui preparat nu pot răspunde convingător la atât de întemeiatele dubii ştiinţifice ale momentului actual.”

Prof. dr. Alfred Hildebrandt, de la Serviciul german al sănătăţii publice din Berlin, spune în 1990 într‑un interviu că WDR Köln a anunţat în revista T.V. „Monitor”, din 05.06.1990: „De prin 1987 avem circa 320 reclamaţii din proprie iniţiativă pentru Femovan şi un număr mai redus pentru Minulet. Din aceste 320 recamaţii circa 210 le considerăm grave: periculos pentru viaţă, efecte ireversibile, urmări tardive, şi ajutor medical spitalizat sau la domiciliu.” După acest anunţ T.V., medicii din serviciul federal au anunţat şi ei 6 cazuri de deces în legătură cu Femovan. La întrebarea de ce serviciul federal nu a scos de pe piaţă produsele Femovan şi Minulet, prof. dr. Alfred Hildebrandt răspunde: Nu este vorba de efecte secundare calitativ noi (!).

„Aceste efecte secundare sunt clar descrise în lista de avertismente. Şi medicul şi pacientul sunt în cunoştinţă de cauză.” „ Pentru a stabili dacă aceste medicamente, aşa‑zis noi, deci o generaţie mai puţin periculoasă, au totuşi un potenţial de efecte secundare mai ridicat decât precedentele”, Serviciul federal ar trebui „să cunoască, în primul rând, frecvenţa acestor efecte.” Pentru o interzicere stadiul cunoştinţelor nu este suficient, după cum spune prof. dr. A. Hildebrandt: „Nu putem hotărî interdicţia în momentul actual bazându‑ne pe instrumentul reprezentat de anunţuri spontane”. Adică: reclamarea a 6 morţi şi a 320 relativ grav bolnavi, în legătură cu micropilulele , nu este suficient ca Serviciul federal să emită un ordin de interzicere.

Micropilula Marvelon

Şi o altă micropilulă, Marvelon‑ul, a produs în Anglia, între 1982 şi 1988, 25 episoade trombo‑embolice, din care 6 cu rezultat fatal, iar în Germania, din 1981 în 1988, 15 cazuri, din care 2 fatale. În Elveţia 5 cazuri, dar nici unul terminat prin deces. Interesante sunt aici încercările de apărare făcute de producătorii pilulelor, care au întreprins eforturi disperate să facă iar „curată” pilula. Măcar un lucru sigur putem totuşi spune: Serviciul federal nu a emis neîntemeiat avertismentul, după cum o demonstrează şi relatările citate din mijloacele de informare medicală.

Avertismente împotriva pilulei în Austria

Serviciul cancelariei federale austriece (Secţiunea VI/Sănătatea publică), în septembrie 1990, prin Österreichischen Ärztzeitung, organul camerei medicilor austrieci, atrăgea în mod oficial atenţia medicilor că în străinătate se semnalează cazuri de complicaţii serioase cu „anticoncepţionalele orale cu dozaj redus”.

Oberösterreichische Nachrichten din 20.9.1990 relata: „Femeile care iau această pilulă anti‑baby cu extrem de puţini hormoni par să aibă un risc de tromboze sau embolii mai ridicat decât cele ce iau alte pilule. Aceste noi pilule cu puţin estrogen şi progestagen au fost considerate de mulţi medici drept un mare progres din cauza speranţei că ar prezenta un risc mai redus de tromboze şi embolii şi au fost prescrise cu zel în ultimii trei ani.

2. Favorizarea infecţiilor

Această problemă este şi ea controversată în literatură. Există chiar lucrări care constată un risc redus de boli inflamatorii pelviene (Pelvic Inflamatory Disease: PID) sub tratament cu pilule.

În 1987, Aral şi colab. au putut stabili că probleme de fertilitate apar mai frecvent între pacientele care iau inhibitori de ovulaţie. Cele ce iau pilule şi au probleme PID, prezintă mult mai des probleme de feritilitate decât cele ce folosesc IUD şi au şi o infecţie. Aceste descoperiri au surprins, dar concordau cu ipoteza că inhibitorii de ovulaţie sunt asociaţi cu infecţii chlamydice pe suprafeţe restrânse , infecţii care sunt mai greu de constatat, de diagnosticat şi de tratat, decât, de exemplu, infecţiile cu gonococi. Acest fapt e confirmat şi de lucrările lui Louv şi colab. din februarie 1989 , care au putut arăta că rata de infecţii cu chlamyde şi gonococi la grupa inhibitori de ovulaţie e cu 70% mai mare decât la femeile care nu au luat deloc inhibitori.

Sterilitate

După Hoc (1986) „salpingitis este cauza cea mai frecventă a sterilităţii provocate de infecţii la femei. După studii suedeze, un singur atac poate coborî deja cu 20% fertilitatea. În SUA, anual circa 100.000 tinere femei ajung sterile în urma unei astfel de infecţii”.

Washington şi colab. au stabilit în 1985 că 10% din americancele în vârstă de 15‑19 ani sunt deja sterpe în urma infecţiei chlamydice. Dar ei nu spun nimic referitor la cele ce iau inhibitori de ovulaţie în acest context. Putem însă presupune că mare parte din acele tinere au înghiţit în mod regulat pilule.

Legătură fără echivoc între sarcina extrauterină pe trompele uterine şi infecţia chlamydică

Un grup francez condus de Diquelou a putut dovedi de curând că există o legătură directă între graviditatea tubară şi infecţia chlamydică. În cazurile de indiciu pozitiv chlamydic în cervix erau pozitive şi trompele uterine. Acest grup de cercetători consideră deci, ca şi Louv, că infecţiile chlamydice se dezvoltă subacut şi de aceea adesea abia de pot fi diagnosticate. Din această cauză, rata de circa 70% infecţii chlamydice printre cele ce folosesc inhibitorii de ovulaţie capătă o semnificaţie imensă şi plină de consecinţe. Diquelon şi colab. consideră că spermatozoizii devin posibili purtători ai chlamydiei şi vehiculează infecţia la embrion.

Rată crescută de naşteri premature

O altă urmare a infecţiilor pe traiectul genital al femeii este o neîndoielnică rată crescută de naşteri premature, condiţionată de o amnionitis. Toth M. şi colab. 1988 au găsit o legătură între amnionitis şi infecţia cavităţii uterine preexistentă sarcinii, ca factor ce predispune la naştere prematură. Această constatare era în legătură cu spirala, dar şi independent de ea. În plus, nou născutul poate suferi de pneumonie gravă (mergând până la pericolul mortal) în urma contractării unei infecţii chlamydice în timpul naşterii.

Sinteză şi concluzie:

Aşa cum am văzut, la un procent foarte ridicat din femeile care iau pilula apare o astfel de infecţie şi astfel se închide acest cerc devastator. Sigur este un lucru: Aceste infecţii sunt urmarea libertinajului sexual care, o repetăm mereu, a devenit posibil abia prin practica anticoncepţională modernă.

Înmulţirea infecţiilor legate de folosirea pilulei are ca rezultat, pe de o parte, creşterea sterilităţii, iar pe de alta, sporirea sarcinilor tubare şi cu aceasta o rată crescută de naşteri premature, împreună cu toate posibilele vătămări şi maladii, cum ar fi: tulburări respiratorii, hemoragii cerebrale, pneumonii ale nou‑născutului care îi pun în primejdie viaţa.

Pilula şi SIDA

Este plină de interes teza emisă de curând în SUA că răspândirea largă a sindromului imunodeficienţei umane dobândit (SIDA) se află în legătură şi cu inhibitorii de ovulaţie, independent chiar şi de practicile sexuale. Dar întrucât la inhibitorii de ovulaţie este vorba de hormoni steroidici similari cortizonului, putem deduce că aceştia slăbesc apărarea imunitară înlesnind nu numai răspândirea infecţiilor chlamydice şi a altor infecţii, ci oferă teren favorabil şi pentru SIDA. Se va supune de asemenea cercetării şi ipoteza că mutaţii ale unor viruşi inofensivi ar putea duce la periculoase forme HIV, de exemplu în urma modificării mediului vaginal prin inhibitorii de ovulaţie.

3. Riscul de cancer

Carcinomul cervixului: cancerul colului uterin

Numeroase lucrări indică o relaţie între inhibitorii de ovulaţie şi apariţia carcinomului de cervix.. Uşoare modificări benigne apar retroactiv după întreruperea tratamentului cu pilula, iar cele mai pronunţate evoluează spre un carcinom la 2‑3 ani după administrarea pilulei. Se poate constata o legătură a fenomenului cu durata tratamentului şi tăria pilulelor. Este important de semnalat că fumatul a peste 20 de ţigări pe zi sporeşte în mod semnificativ (de 3‑4 ori) riscul de carcinom de cervix. Pentru dysplasia severă este răspunzător şi alcoolul în cantităţi mari.

În prezent, ştim că: Un carcinom de cervix se dezvoltă cu atât mai timpuriu cu cât a avut loc mai devreme primul contact sexual, cu cât a fost mai murdar primul partener şi cu cât are loc mai frecvent un schimb de partener.

Carcinom corporal: cancerul ţesutului mucoasei uterine

Preparatele în combinaţie cu dozaj mare oferă o protecţie împotriva carcinomului corporal. Aceasta mai ales la femeile nulipare. Administrarea preparatelor secvenţiale şi a tuturor celorlalţi inhibitori de ovulaţie măreşte riscul de apariţie a carcinomului endometrului.

Întrucât în prezent preparatele cu dozaj ridicat abia de mai sunt oferite din cauza efectelor secundare cardiovasculare, efectul lor de protecţie faţă de acest tip de carcinom nu mai prezintă importanţă.

Carcinomul ovarian: cancerul ovarului

Weis şi colab. au arătat în 1981 că administrarea de inhibitori de ovulaţie timp de 4 ani sau mai mult are un efect de protecţie împotriva dezvoltării carcinomului ovarian.

Rosenberg şi colab. au arătat în 1982 că riscul de apariţie a cancerului ovarian scade proporţional cu durata administrării inhibitorului de ovulaţie. Acest efect de protecţie pare să se menţină circa 10 ani după încetarea tratamentului cu inhibitori de ovulaţie. Dar acest efect nu a putut fi stabilit cu o semnificaţie statistică suficientă. Un studiu al Center for Disease Control din 1983 arată că riscul de carcinom ovarian scade odată cu creşterea duratei de administrare a IO şi rămâne coborât mult timp după încetarea tratamentului. Autorii apreciază că mai mult de 1700 de cazuri de carcinom ovarian au fost împiedicate anual în SUA prin administrarea de inhibitori de ovulaţie.

După T. Rabe şi B. Runnerbaum (1986), efectul favorabil al pilulei combinatorii, în sensul împiedicării carcinoamelor de ovar şi endometru, se bazează pe preparatele combinatorii cu doze mari, 50 ?g şi mai mult, de ethinylestradiol avute în cazurile studiate de diverşi autori. Este foarte posibil ca în folosirea micropilulelor efectul de protecţie respectiv să scadă. Trebuie aşteptate rezultatele unor studii pe scară mai larga.

Carcinomul mamar: cancerul sânului

Şi această problemă este foarte controversată. Multe valuri au provocat lucrările lui Pike şi colab. (1981) şi ale lui Pike (1983) , după care riscul de cancer de sân este mai mult decât dublu la folosirea pilulei înainte de prima sarcină dusă la capăt. Riscul este sporit şi dacă s‑a început tratamentul cu pilula înainte de vârsta de 23‑25 ani. Proporţional cu creşterea duratei de administrare creşte semnificativ şi riscul relativ. Există chiar o dependenţă de conţinutul de progestagen, şi anume un conţinut mai ridicat de progestagen ridică şi riscul. Însă riscul relativ scade după o sarcină purtată; dar rezultatele statistice nu sunt suficient de semnificative în acest sens. Alte studii, publicate în 1983, 1985 şi 1986 se pronunţă împotriva unei legături între tratamentul cu inhibitori de ovulaţie şi carcinomul mamar, în timp ce, pe de altă parte, Meirik şi colab. constată un risc dublu după 12 ani de administrare a pilulei.

Recent, un grup din Boston , Manchester şi Oxford a putut stabili apariţia carcinomului mamar prin IO.

Joyeux, Montpellier, vede o legătură directă între inhibitorii de ovulaţie şi carcinomul mamar. Întrucât acest tip de carcinom poate apărea uneori abia după trecerea mai multor ani, multe dintre cercetările care neagă o astfel de legătură nu sunt semnificative şi nu sunt îndreptăţite să dea verdicte, pentru că s‑au întins pe o durată de timp prea redusă. El mai spune: „În China s‑a produs o revenire la metodele naturale pe de o parte pentru că sterilizarea şi pilula sunt prea scumpe şi pe de altă parte pentru că s‑a constat o creştere a numărului de cancere la sân.” Şi mai departe: „Cancerul de sân nu se manifestă chiar din primul an următor administrării de hormoni, ci zece sau chiar mai mulţi ani mai târziu. De aceea nu se constată apariţia sa. În perioada actuală asistăm la o creştere explozivă a cazurilor de cancer ovarian şi de sân, dar în Europa nu se vorbeşte deloc despre acest fapt, spre deosebire de SUA unde tratamentul cu pilula scade extraordinar de rapid.”

Cancerul pielii

Beral şi colab. au constat în 1977 că femeile care s‑au luat timp îndelungat inhibitori de ovulaţie prezintă rate mai înalte de melanoame maligne şi alte carcinoame ale pielii, decât femeile care nu au luat niciodată pilula. Creşterea numărului de carcinoame se limitează la membrele inferioare.

Holly şi colab. au cercetat în 1983 legătura între melanoame superficiale şi tratamentul cu pilula. Între 61 femei cu SSM, cele ce luau pilula de 5 sau mai mulţi ani erau mai des atinse de carcinoame decât celelalte. La o administrare a pilulei de 5‑9‑10 ani sau mai mult riscul relativ era de 2,4‑3,6. La o administrare sub 4 ani, diferenţele practic nu mai există. Se publică în continuare lucrări cu concluzii contradictorii asupra legăturii inhibitori de ovulaţie ‑ melanom.

Cancerul ficatului

După Forman şi colab. 1986 , administrarea de inhibitori de ovulaţie creează un risc relativ sporit de 3,8 ori de apariţie a carcinomului celulelor hepatice. Iar o administrare de 8 sau mai mulţi ani creşte riscul relativ la 20,1 ori.

Neuberger şi colab. au putut arăta în 1986 că folosirea de scurtă durată a inhibitorilor nu e legată de un risc crescut de apariţie a tumorilor, dar la 8 şi peste 8 ani factorul de risc creşte de 4,4 ori.

Keiser şi Pfeiderer în Manualul lor de ginecologie: „Printre femeile cu carcinom al celulelor hepatice predominante sunt cele ce au luat anticoncepţionale orale.”

4. Tumori benigne

Tumori benigne ale cervixului, ovarului, sânului şi ficatului sunt descrise frecvent. Pentru cervix este cunoscut un caz de viraj în forme maligne, cum s‑a amintit mai sus. Pentru ovar s‑au observat în repetate rânduri chisturi. Modificările la sâni au aspectul de mastopatii. La ficat e vorba de adenoame benigne, dar care pot fi mortale prin hemoragiile consecutive spargerii lor. Astfel, Baum şi colab. au descris în 1973 pentru prima dată apariţia tumorilor benigne de ficat. Până în 1982 se înregistrau cca. 650 cazuri de tumori benigne de ficat în corelaţie cu tratamentul cu inhibitori de ovulaţie. Unul dintre autori propunea să se renunţe la inhibitorii de ovulaţie ca mijloc de planificare familială numai pe motivul acesta: hemoragiile mortale ale adenomului de ficat.


5. Modificări în aparatul digestiv

Braendli şi Filippini ca şi Ritschard şi Filippini descriu suferinţele stomacale şi intestinale consecutive folosirii inhibitorilor de ovulaţie. Formarea de pietre la vezica biliară este favorizată de IO. Kaiser şi Pfleiderer: „Riscul de litiază biliară este sporit în mod clar de 2 ori, în special de fracţiunea de estrogen din preparatele secvenţiale sau combinatorii”.

Pot fi mărite transaminazele şi bilirubina, ajungându‑se la întrerupe administrarea inhibitorilor de ovulaţie datorită creşterii lor prea mari. „Nu trebuie să ia anticoncepţionale femeile care au avut icter de sarcină sau prurit de sarcină şi nici cele ce prezintă defecte enzimatice hepatice, sindrom Dubin‑Johnson sau Rotor sau boli cronice ale ficatului”.

6. Tulburări oculare

· Neuritis nervi optici (inflamaţia nervilor optici), Tromboză retiniană (picături de sânge în ţesutul ocular)

7. Malformaţii

În „materialul de avort” al femeilor care au rămas însărcinate în timpul administrării pilulei sau în primele 6 luni după administrare se pot constata:

· tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri

· polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.

Aceste cifre sunt clar superioare celor de la femeile care au rămas însărcinate fără să fi luat pilula (22%) şi, respectiv, 5%. Fülgraff şi Palm menţionează în al lor „Manual de Farmacoterapie‑Farmacologie clinică”, la capitolul „Situaţii speciale în terapia medicală din perioada de sarcină şi de menopauză” anumite efecte ale administrării de anticoncepţionale: aspect anormal exterior pentru sexul respectiv, anomalii în masa corporală a membrelor, inimă, esofag, trahee şi rinichi.

Pinto descria în 1986 rupturi (întreruperi) cromozomiale în limfocite corelat cu administrarea pilulei. Aceste constatări făcute in vivo (pe viu) arată o creştere semnificativă de aberaţii cromozomiale. Liu şi Ding reuşeau să stabilească în 1987 prin experienţe pe animale apariţia de modificări cromozomiale la sarcinile timpurii în urma administrării de inhibitori de ovulaţie. Ei trag concluzia că la om, în urma eşecurilor pilulei, există un potenţial efect mutaţionist ca pericol pentru făt.
Dovada rupturilor cromozomiale ne face să presupunem cu îndreptăţire urmări teribile pentru generaţiile următoare.

8. Tulburări psihice

Despre efectele pilulei, Peterson 1978 se pronunţă astfel: „Înspăimântătoarea înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi impulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într‑o bună măsură de psihosindromul endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor …”. Pornind de la propria lor experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la depresiunea propriu‑zisă. De asemenea, ele remarcă prin auto‑observaţie modificări de personalitate bine marcate.

9. Tulburări în sexualitate

O mare parte din femei suferă ‑ şi aceasta mai ales sub efectul noilor inhibitori de ovulaţie ‑ de o scădere a libidoului până la totala lui dispariţie, ceea ce, pe de o parte, este un efect al tratamentului cu hormoni, iar pe de alta, rezultatul separării sexualităţii de procreaţie, reuşită aproape perfect abia acum, prin pilulă. Se ştie că este de ajuns posibilitatea sarcinii pentru a stimula în mod remarcabil libidoul. Dar dacă se face apel la o metodă de a planifica familia, care transformă procrearea într‑un proces controlat, cu timpul natura, subconştientul dacă doriţi, întoarce la un moment dat comutatorul automat, ceea ce se exprimă în scăderea libidoului. S‑a constatat de altfel că până şi o pierdere totală a libidoului a fost reversibilă după un timp oarecare de la renunţarea la pilulă

Contraziceri în literatura de specialitate

Din cele de mai sus reiese cât de frecvent au apărut controverse în problematica legată de efectele secundare ale inhibitorilor de ovulaţie. Este firesc ca această situaţie să creeze confuzie pentru medici.

Fiecare material publicat împinge pe medic să nu ia în serios efectele secundare descrise în alt material. Astfel, se creează mereu câmp liber pentru cei ce doresc să administreze pilula.

Exact acelaşi efect îl au acum explicaţiile şi lămuririle referitoare la SIDA. Pe de o parte, mediile de informare seamănă panica, iar pe de alta, tot prin ele, cu ştiri liniştitoare, situaţia se prezintă ca neprimejdioasă, ceea ce determină o neutralizare a comportamentului şi evaluării raţionale.

Judecând logic, trebuie să spunem cu toată siguranţa că ceva nu se potriveşte în toate acestea. Nu pot fi ambele adevărate. Deci, suntem îndreptăţiţi, din start, măcar la un dubiu… Medicul trebuie să urmeze principiul său hipocratic, „Primum nil nocere”, deci prima linie de conduită este să nu aducă vreo vătămare pacientului său. El trebuie să acţioneze întotdeauna în primul rând ca medic, nu de pe şubreda poziţie de asistent social.

Aşadar, atât timp cât persistă un dubiu asupra lipsei de nocivitate a „inhibitorilor de ovulaţie”, el nu trebuie să îi prescrie sau să nu îi mai prescrie. H. Ludwig, Basel, spunea la Congresului anual al Soc. Elveţiene pentru Planificarea Familiei, 1985: „Gândiţi‑vă bine că avem de‑a face cu tinere femei sănătoase şi nu avem voie să le îmbolnăvim”.

Aceasta este adevărat mai ales pentru inhibitorii de ovulaţie, pentru că în cazul lor în 99% din situaţii nu există nici un fel de necesitate medicală de a fi folosiţi. Se poate deci spune :

· Niciodată până acum nu s‑a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere patologic

· Niciodată până acum nu s‑a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca inhibitorii de ovulaţie

· Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a mai adus atâţia bani industriei chimice. În SUA, pilula este desemnată drept „the biggest moneymaker of pharmaceutics”.

Joyeux a descris foarte sugestiv situaţia: „Dar dacă apar una sau două publicaţii ştiinţifice care arată pericolele acestea legate de pilulă, atunci în mod sigur luna următoare se dau publicităţii luări de poziţie care susţin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică”.

IV. BILANŢUL CONTRACEPŢIEI ŞI URMĂRILOR EI

Ce datorăm contracepţiei din ultimii 30 de ani?

1. Contraceptia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara comunităţii maritale în urma unei eliberări juridice a pornografiei impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

2. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit şi este necesar ca mijloc de anulare a cazurilor de eşec în folosirea anticoncepţionalelor. Datorită faptului că acceptarea inhibitorilor de ovulaţie şi a spiralei este relativ scăzută chiar şi în ţările industriale, nici după 30 de ani nu se poate aştepta o îmbunătăţire a situaţiei, în sensul evitării avortului prin anticoncepţionale. Astfel încât deviza „mai bine să previi decât să avortezi” devine tot mai evident o minciună.

3. Distrugerea fundamentelor morale ale lumii occidentale, mai ales ale ţărilor creştine, datorită revoluţiei sexuale şi instituţionalizării avortului, mijlocul de planificare familială cel mai des folosit în acest timp (conform OMS, circa 50 de milioane de avorturi pe an). Prin toate acestea s‑a realizat mai ales nimicirea moralei tinerilor.

4. Creşterea bolilor transmise pe cale sexuală (STD ‑ Sexual Transmitted Diseases) prin libertinajul sexual, mai ales a anexitelor. Urmarea acestei situaţii este numărul sporit de sarcini tubare şi sterilităţii de origine tubară. Astfel s‑a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială de tip IVF/ET şi prin aceasta ruptura între procreare şi sexualitate. Demn de subliniat este faptul că, printre altele, însăşi medicina este cea care prin practica ei oferă acest substrat favorizant (întrucât administrează medicaţia anticoncepţională). Astfel se închide un mare cerc vicios.

Extinderea SIDA ca cea mai pernicioasă formă de boală cu transmitere sexuală. Este posibil ca inhibitorii de ovulaţie ca atare să fi contribuit direct la extinderea SIDA: favorizarea mutaţiilor virotice maligne, facilitarea producerii de infecţii şi favorizarea izbucnirii bolii datorită slăbirii apărării imunitare consecutivă tratamentului cu steroizi.

5. Alte efecte secundare devastatoare din punct de vedere medical, printre altele şi datorită IO şi IUD (spirala).

6. Masive implozii demografice în ţările industriale care au devenit populaţii muribunde. Ca urmare, masive imigraţii de oameni din Lumea a treia pentru a se putea garanta standardul de viaţă al naţiunilor industrializate. Odată cu aceasta pericolul de decădere şi marginalizare mai ales a culturii creştine.

7. Nici un fel de limitare a creşterii demografice în lumea a treia, pentru că acolo nu pot penetra nici inhibitorii de ovulaţie, nici spirala, nici sterilizarea.

8. Întrucât contracepţia modernă datorită efectelor secundare şi cotei de eşecuri nu oferă satisfacţie, se caută metode de planificare familială noi şi mai bune („perfecte”). În prezent, acestea se prezintă sub forma RU 486 (progesteron antagonist) şi Epostane (inhibitor al sintezei progesteronului), în combinaţie cu prostagladina. Acestea permit avortul pe cale medicamentoasă şi în faze înaintate ale sarcinii şi pot înlocui în mare măsură avortul chirurgical, în multe privinţe o intervenţie incomodă sau împovărătoare.

În continuare, vaccinarea anti‑baby (Anti‑HCG‑inocular) care va apărea curând în calitate de adaos suplimentar, tot un mijloc de avort timpuriu. Cu aceasta, uciderea perfecţionată a copiilor nenăscuţi îşi continuă drumul „tot mai triumfal” în societatea noastră, cu urmarea directă a unui veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a sfârşitului de veac este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să‑şi facă mai târziu datoria şi au fost împiedicate de la aceasta.

În ciuda acestor catastrofale realităţi, care este imposibil să fi rămas ascunse (sau necunoscute) anumitor cercuri conducătoare, această evoluţie nu este stăvilită. Dimpotrivă, ea îşi continua cu precizie şi cu o acceleraţie de necrezut cursa spre abis…

Personal, am convingerea că, din faptele prezentate, orice om raţional va trage concluzia că învăţătura Bisericii nu trebuie privită sau simţită ca o povară sau acuză sau chiar ca o şicană pentru oameni, ci servind binele lor. Ea îndreptăţeşte la o adâncă încredere în călăuzirea de către Biserică.

Rezolvarea mai mult decât încâlcitei situaţii prezente nu poate consta în dezvoltarea unor anticoncepţionale mai eficiente şi mai sigure — chiar dacă ar acţiona prin împiedicare şi nu abortiv —, ci prin îngrădirea libertinajului sexual. Trebuie creată o nouă înţelegere a sexualităţii. În acest sens se exprimă chiar şi atât de liberal‑gânditorii editori de la Obstretical & Gynecological Survey :

„Parteneri multiplii ‑ promiscuitatea, dacă permiteţi să ne exprimăm aşa ‑ nu este un fundament pentru o căsnicie bună, monogamică. Căminele sparte fac din copiii noştri nişte orfani”. (…) „Trebuie neapărat să predicăm evanghelia abstinenţei premaritale. În calitatea noastră de medici avem datoria de a încerca măcar să ne educăm pacientele. Înspăimântătoarea ameninţare SIDA este un motiv foarte întemeiat să o facem şi ne oferă totodată un prilej foarte bun pentru discuţia cu pacienta”.

Acesta este un apel insistent, să ne străduim cu seriozitate şi perseverenţă să reinstaurăm ordinea legislativă morală precedentă pierdută în prezent. Trebuie ca omul modern şi mai ales tânărul să fie adus în situaţia de a fi din nou conştient de sensul creator şi misiunea sexualităţii. Trebuie să învăţăm să sesizăm iarăşi în toată profunzimea sa semnificaţia cuvântului: „făcut după chipul Său”.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Efectul anticonceptionalelor”

  1. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe.

  2. Buna ziua, numele meu este Ioana si am 20 de ani… as vrea sa stiu daca iau anticonceptionale pot fi protejata de o eventuala sarcina?
    si daca am terminat menstruatia in ziua de 8 pot avea relatii sexuale a doua zi, adik pe 10, de exemplu…sunt protejata, datorita acelor anticoncept…?

  3. Nu. Asa cum scrie mai sus,
    „Anticoncepţionalele orale, chiar dacă se mai produce ovulaţia, împiedică totuşi implantarea ovulului (întrucât încetează activitatea normală a endometrului)”
    Deci anticonceptionalele in primul rand ca nu inhibeaza intotdeauna ovulatia. In al doilea rand, daca ovulatia se produce totusi, ele vor inhiba implantarea – avand efect de avort timpuriu.
    Singurele metode de protectie neabortive sunt asa-zisele metode naturale (nu metoda calendarului). Foarte pe scurt poti citi despre ele si aici http://www.parinti.com/Metodenaturaledecontraceptieplanificarenaturala-articol-21.html

  4. Ioana de la prima pastila de anti esti protejata si chiar daca faci acea pauza de 7 zile organismul tot mai este sub influenta anticonceptionaleor.Daca nu ar fi asa evidend ca nu ar recomanda medici aceste pauze.Mult succes si ia legatura cu medicul tau sa ti explice mai bine despre acesti hormoni artificiali.

  5. multumesc frumos pentru raspuns. curand ii voi face o vizita medicului meu ginecolog pentru ai pune mai multe intrebari legate de anticonceptioanale.
    am vrut sa fiu cate de cat sigura, ptr ca eu mai intretin relatii intime si neprotejat si totusi aveam un pic de teama. acum sunt cat de cat lamurita. o zi buna! voi reveni in cazul in care voi mai avea intrebari.

  6. nu ai pentru ce Ioana si daca ai nevoie te astept cu drag.

  7. Din pacate, medicii ginecologi n-au nici un interes sa-si avertizeze pacientele referitor la efectul abortiv al pilulei (nu e vorba doar de pilula de a 2a zi, ci de contraceptive in general!) E destul de bine explicat in acest video:
    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/70-pilula-contraceptiva-este-abortiva-avortiva-contraceptive-pill-works-as-an-abortifacient
    [Sub video, e si traducerea in romana.]

    Din pacate, majoritatea sunt complet dezinformati cu privire la metodele naturale de planificare a familiei (NFP). Ba unii ar rade de tine ca niste idioti.
    Tot mai multe femei din lumea civilizata le adopta insa si le folosesc cu succes. Am mai multe prietene care le-au folosit cca 2 ani foarte bine.

    Din pacate, nici noi femeile nu suntem destul informate pe acest subiect si ne lasam indopate cu contraceptive, uitand de numeroasele efecte secundare (ati citit prospectul?)

    Referitor la contactul protejat, prezervativul contine o substanta
    – Nonoxynol-9 – care poate da malformatii la copil sau duce la un avort timpuriu. Pt ca, sunt multi copii nascuti cu prezervativ cu tot.

    „Prezervativele prin constructia lor contin spermicide (ca si alte metode contraceptive: geluri, tablete, creme, supozitoare etc.) care actioneaza prin intermediul unei substante chimice toxica numita Nonoxinol 9 (care poate fi introdusa in lubrifiant) care este teratogen pentru copil provocand malformatii si chiar avorturi timpurii (in urma fecundarii oul, zigotul prezinta malformatii din cauza spermicidelor, substantelor toxice, care duc de regula la avorturi timpurii si pierderi ulterioare de sarcina)”

    Sursa:
    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/65-stiati-ca-pilulele-steriletul-prezervativul

    De fapt, nu cunosc nici o metoda de protectia artificiala care sa nu aibe si efect abortiv. Si am studiat subiectul si il mai studiez.

    Este bine sa ne informam cat mai bine pe acest subiect.
    Va urez sa alegeti cu intelepciune!

  8. Buburuza ai foarte mare dreptate si gasisem la un moment dat o farmacista care vorbea despre anti ca fiind foarte daunatoare si nu exista anti bune, iti dai seama fiind farmacista studiezi ai informatii despre ficare medicament in parte.Cica medicii ginecologi care prescriu asa cva fac bani frumosi pe bietii oameni.Cu cat se cumpara mai mult acelt tip de medicament care il prescriu cu atat le creste lor buzunarul.Ne mint pe fata doctorii,e bine sa ne facem copii si sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, ne dam organismul peste cap d ela atatia hormoni.

  9. Buna ziua. iau anticonceptioanle yasimn de ceva timp… si acum o luna mi s-a cam schimbat secretia de genu ca a devenit mai apoasa si cu un usor miros. am contactat un medic naturist si acesta mi-a recomndat sa fac spalaturi vaginale cu un irigator, in vana, pe perioada cand nu sunt pe menstruatia, cam 20 de zile pe luna, in fiecare seara…nu vi se pare ca sunt cam multe? o cura de doua luni trebuie….
    …..acum, intrebarea mea este urmatoarea: credeti ca aceste spalaturi vaginale pot afecta efectul anticonceptionalelor, adica le reduce efectul lor? sau pur si simplu nu se intampla nimic.? astept un raspuns, va rog. va multumesc!

  10. avraamsara Says:

    Ioana ia legatura cu medicul care ti a prescris anticonceptionalele si explicai situatia el te poate lamuri cel mai bine, ai o infectie de aceea ti s a recomandat aceste spalaturi.Mult succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: